Abur uzat
(Termot.) Abur evacuate dintr-un motor cu piston sau dintr-o turbine, dupa ce a trecut prin toata masina si a produs energie mecanica. Aburul uzat poate fi intrebuintat ca agent termic, in special in scopuri tehnologice, cum si la alimentarea unor motoare cu abur de presiune joasa.
Abur viu
(Termot.) Sin. Abur proaspat (v.).
Aburire
1.(Constr.) Operatia de tratare cu abur, la 70-85 grade, a betoanelor, pentru accelerarea intaririi lor. Betoanele tratate cu abur se prepara cu cimenturi metalurgice sau cu adaosuri hidraulice, deoarece cele preparate cu ciment Portland pur au o rezistenta finala sensibil mai mica decat in cazul cand nu ar fi fost aburite. Este un procedeu folosit foarte des la confectionarea prefabricatelor. 2.(Lemn) a. Tratamentul hidrotermic aplicat semifabricatelor din lemn, in vederea maririi plasticitatii pieselor supuse curbarii, mularii sau presarii. b. Operatia de expunere a lemnului la actiunea aburului. Prin aburire se obtin: o uscare mai buna, dizolvarea materiilor albuminoide care formeaza hrana parazitilor, distrugerea insectelor si a larvelor lor, reducerea hidroscopicitatii, marirea plasticitatii, reducerea si omogenizarea tensiunilor interne si o coloratie mai uniforma. Se aplica, de obicei, lemnului de fag. 3.(Tehn.) Operatia tehnologica prin care un material este supus actiunii aburului saturat sau supraincalzit, pentru a-i imbunatati unele calitati (de ex. in unele operatii de finisare a fibrelor si a tesaturilor textile), pentru a usura prelucrarea lui (de ex. pentru a curba lemnul), pentru a accelera unele procese fizice sau chimice (de ex. in uscarea lemnului, in priza si intarirea betoanelor) etc. 4.(Text.) Expunerea la actiunea aburului a tesaturilor si a firelor de orice fel, fie pentru a anula tensiunile interne ramase in urma operatiilor mecanice precedente, fie pentru fixarea sau developarea culorilor (la tesaturi imprimate).
Ac
(Chim.) Simbol pentru Actiniu.
Ac
1.(Elt., Fiz.) Indicator solidar cu partea mobile a unui aparat si destinat sa permita observarea deviatiilor. 2. (Tehn.) a. Ustensila in general metalica, cu lungimea mare in raport cu grosimea, pentru strapungerea sau imbinarea prin coasere a materialelor avand o grosime care poate fi strapunsa de aceasta. Formele acelor sint variate: drepte, curbe, profilate, gaurite, cu carlige etc. Cand sunt confectionate din sarma, servesc la prinderea sau la solidarizarea unor materiale flexibile (panze, benzi, fibre) ori la filare, pieptanare, tricotare, aerisire, ajustare, gravare. b. Element de metal cu lungime mare in raport cu celelalte dimensiuni, folosit pentru schimbarea orientarii unei miscari. c. Piesa in forma de ac (indicator) care permite observarea si masurarea marimii oscilatiilor ori a deviatiilor dispozitivului mobil al unui aparat.
Ac aerian
(Elt.) Dispozitiv instalat la bifurcatia liniilor electrice aeriene, pentru a permite trecerea prizelor de curent ale vehiculelor fara sa se intrerupa legatura cu firul aerian.
Comments are closed.
