Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Home   Legea nr. 107 din 25/09/1996 – Legea apelor

Legea nr. 107 din 25/09/1996 – Legea apelor

Legea nr. 107 din 25/09/1996
Legea apelor

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 244 din 08/10/1996
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1.
(1) Apele reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, element indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa de energie si cale de transport, factor determinant în mentinerea echilibrului ecologic.
(2) Apele fac parte integranta din patrimoniul public. Protectia, punerea în valoare si dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general.
(3) Dreptul de folosinta, cât si obligatiile corespunzatoare rezultate din protectia si conservarea
resurselor de apa vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu exceptia apelor
geotermale pentru care se vor adopta reglementari specifice.
(4) Apele, malurile si albiile acestora, indiferent de persoana fizica sau juridica care le administreaza, sunt supuse dispozitiilor prezentei legi, precum si prevederilor din conventiile internationale la care România este parte.
(5) Sunt, de asemenea, supuse dispozitiilor prezentei legi lucrarile care se construiesc pe ape sau care au legatura cu apele si prin care, direct ori indirect, se produc modificari temporare sau definitive asupra calitatii apelor ori regimului de curgere a acestora.

Art. 2.
Prevederile prezentei legi au ca scop:
a) conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, precum si asigurarea unei curgeri libere a apelor;
b) protectia împotriva oricarei forme de poluare si de modificare a caracteristicilor resurselor de apa, a malurilor si albiilor sau cuvetelor acestora;
c) refacerea calitatii apelor de suprafata si subterane;
d) conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice;
e) asigurarea alimentarii cu apa potabila a populatiei si a salubritatii publice;
f) valorificarea complexa a apelor ca resursa economica si repartitia rationala si echilibrata a acestei resurse, cu mentinerea si cu ameliorarea calitatii si productivitatii naturale a apelor;
g) apararea împotriva inundatiilor si oricaror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;
h) satisfacerea cerintelor de apa ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului si sporturilor nautice, ca si ale oricaror alte activitati umane.

Art. 3.
(1) Apartin domeniului public apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10 km2, malurile si cuvetele lacurilor, precum si apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime.
(2) Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc suprafata de 10 km2, pe care apele nu curg permanent, apartin detinatorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formeaza sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie sa foloseasca aceste ape în concordanta cu conditiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv.
(3) Insulele, care nu sunt în legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apartin proprietarului albiei apei.
(4) Apa subterana poate fi folosita de proprietarul terenului, numai în masura în care este utilizata conform art. 9 alin. (2).
(5) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele si crescatoriile piscicole aflate în afara cursurilor de apa.

Art. 4.
(1) Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apa, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, cu exceptia apelor geotermale.
(2) Apele din domeniul public se dau în administrare Regiei Autonome “Apele Române” de catre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, în conditiile legii.
(3) Reglementarea navigatiei si a activitatilor conexe acesteia pe caile navigabile se face de catre Ministerul Transporturilor, prin unitati de profil.
(4) Faza atmosferica a circuitului apei în natura poate fi modificata artificial numai de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si de cei autorizati de acesta, în conditiile legii.

Art. 5.
(1) În jurul surselor si instalatiilor de alimentare cu apa potabila, al surselor de ape minerale si al lacurilor si namolurilor terapeutice se instituie zone de protectie sanitara cu regim sever sau cu regim de restrictii, precum si perimetre de protectie hidrogeologica. Dreptul de proprietate asupra surselor si instalatiilor de alimentare cu apa potabila, surselor de ape minerale si lacurilor si namolurilor terapeutice se extinde si asupra zonelor de protectie sanitara cu regim sever.
(2) Regimul de exploatare a apelor geotermale, a lacurilor si namolurilor terapeutice, a turbariilor si zonelor umede, a zonelor de protectie sanitara, precum si regimul privind navigatia pe cursurile de apa naturale sau artificiale, pe apele maritime interioare si pe marea teritoriala, ca si lucrarile, constructiile sau instalatiile aferente sunt supuse prevederilor prezentei legi, precum si reglementarilor cu caracter special.
(3) Regimul de exploatare a fondului piscicol, precum si exercitarea pescuitului în cursurile de apa naturale sau amenajate sunt supuse prevederilor prezentei legi si reglementarilor specifice.
(4) Normele speciale privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si a Ministerului Sanatatii.
(5) Supravegherea calitatii apei potabile se asigura de catre Ministerul Sanatatii.

Art. 6.
(1) Activitatea de gospodarire unitara, rationala si complexa a apelor se organizeaza si se desfasoara pe bazine hidrografice, ca entitati geografice indivizibile de gospodarire a resurselor de apa. Gospodarirea apelor trebuie sa considere ca un tot unitar apele de suprafata si subterane atât sub aspect cantitativ, cât si calitativ, în scopul asigurarii dezvoltarii durabile.
(2) Gospodarirea apelor se bazeaza pe principiul solidaritatii umane si interesului comun, prin colaborare si cooperare strânsa, la toate nivelurile administratiei publice, a utilizatorilor de apa, a reprezentantilor colectivitatilor locale si a populatiei, pentru realizarea maximului de profit social.

Art. 7.
(1) Elaborarea strategiei si politicii nationale în domeniul gospodaririi apelor, asigurarea coordonarii si controlului aplicarii reglementarilor interne si internationale în acest domeniu se realizeaza de catre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.
(2) Gestionarea cantitativa si calitativa a apelor, exploatarea lucrarilor de gospodarire a apelor, precum si aplicarea strategiei si politicii nationale în domeniu se realizeaza de Regia Autonoma “Apele Române” si filialele sale bazinale.
(3) Pe lânga Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului functioneaza: Comisia centrala de aparare împotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase si accidentelor la constructiile hidrotehnice, Comisia nationala pentru siguranta barajelor si lucrarilor hidrotehnice si Comitetul national pentru programul hidrologic international, organisme cu caracter consultativ.
Secretariatele tehnice permanente ale acestor organisme se asigura de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

Art. 8.
Termenii tehnici folositi în prezenta lege au semnificatia stabilita în anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta lege.

Legislatie Legislatie Constructii Legislatie Mediu Program Casa Verde